Epilog

posted in: Uncategorized | 3

Dragii mei, cei care m-au urmărit și mi-au fost alături, sau care au descoperit la un moment dat blogul meu!

M-am hotărât astăzi să scriu un epilog… poate că unii dintre voi au anumite curiozități vizavi de concluziile pe care le-am tras la sfârșit de călătorie sau la întoarcere.

Acum, după multe zile de la întoarcere, pot să vă spun sincer că acest drum m-a schimbat și nu prea, m-a afectat și nu prea, m-a ajutat și nu prea. Camino a fost cu siguranță o experiență extrem de prețioasă, dar nu pot să confirm că mi-a schimbat complet viziunea asupra vieții, sau că m-a făcut mai înțeleaptă.

Dacă la început, când am pășit cu lacrimi în ochi pragul casei, mi-am spus că nu voi mai face așa ceva, din ce în ce mai mult simt că vreau să mai fac o dată sau măcar de vreo câteva ori toată treaba asta :) N-aș putea să vă zic exact care e motivul, însă am simțit efectele extraordinare asupra organismului și cu siguranță e de repetat.

În ceea ce privește lumea interioară, Camino m-a făcut să înțeleg că suntem protejați și ajutați de sus în drumețiile noastre și că e foarte important să fim atenți, dar să nu uităm niciodată că există Forțe care ne veghează, ne protejează – mai ales dacă ne rugăm pentru așa ceva.

Acum, acasă, țin minte fiecare răsărit de soare pe care l-am văzut în acele zile, fiecare bucățică de drum, fiecare eveniment… culmea, nu țin minte toate persoanele cu care am vorbit… în schimb locurile acelea pe care le-am trăit și drumul pe care l-am mers, e viu și mă pot conecta la acele memorii și trăiri imediat. Cu toate astea, de cele mai multe ori senzația este că nu eu am mers drumul, ci oarecum l-am făcut virtual sau imaginar…

Picioarele m-au durut 2-3 săptămâni dimineața, primii pași erau amorțiți și șchiopătați… dar acum, Mulțumesc Doamne, merg foarte bine. Nu a rămas nici urmă de la bășici, iar din contra, am forță multă să alerg, cum numai când eram copil puteam.

Sufletește Camino a făcut lumină câtorva aspecte din viața mea, și am avut curajul să confrunt câteva chestiuni, care însă mai apoi m-au debusolat. Am realizat că acea claritate s-a evaporat rapid sub presiunea vieții și a celor din jur, sau a fricilor multiple pentru schimbare. Norocul meu este, ca răspunsurile primite pe drum au fost atât de clare și de puternice, încât sunt greu de eliminat definitv cu sintagma ”bullshit”! :) Deși au fost multe tendințe de a le extermina… într-un final reveneau puternic – ”știi care e adevărul”. Iar de adevăr nu te poți ascunde.

Realizarea unui obiectiv atât de important mi-a dat mult curaj și încredere în mine, am înțeles că există lucruri mari pe care pot să le duc la bun sfârșit. Inițial am avut mustrări de conștiință că am stat cam mult acolo, acum înțeleg că era mai bine poate dacă mai stăteam un 2-3 zile în plus… dar nu am mai avut răbdare de nici un fel să mai stau…

Dacă mă întrebați – merită să faci Camino, am să vă răspund cu – DA! Dar nu vă faceți așteptări pentru voi și pentru cei pe care-i veți întâlni… duceți-vă acolo pentru a cunoaște istorie și pentru a vă bucura de artă, pentru a acumula experiență de viață… restul vor veni ca rezultat… sau poate că nu :)

Camino este pastila dulce-amară… slăbiciunile pe care le ai vor fi exploatate, limitele vor fi depășite, vei înțelege multe lucruri despre tine… dar toate astea vor veni prin suferință și nu, nu mă refer la suferința fizică !

3 Responses

  1. Am citit cu foarte multa bucurie ce ai scris.Felcitari Mariana!A fost o experienta grozava pt. mine,sa descopar blogul tau,am citit cu sufletul la gura .
    Multumesc!

  2. Iti multumesc Maria ptr.acest blog si ptr.cuvintele frumoase asternute aici.
    Eu am descoperit Camino in 2011 prin filmul The Way si abiam la anul in 2016 la sfarsit de august o sa plec in pelerinaj impreuna cu sotia si fica mea. Dar asa cum ai scris la inceputul acestui blog “pelerinajul incepe atunci cand ai hotarat sa pleci si incepi sa cauti detalii pe net”. Eu cand am luat aceasta hotarare am cautat pe net si am gasit blogul tau care m-a dus in prima mea calatorie “virtuala”, pe Camino.
    Iti multumesc din suflet ptr.aceasta experienta frumoasa! Mi-ar placea sa te gasesc pe FaceBook dar nu stiu cum sa te caut.
    O zi frumoasa,orinde ai fi!

Leave a Reply