Drumul_spre_CaminoEl Camino de Santiago

este unul dintre cele mai vechi drumuri de pelerinaj din lume. Practicat de sute de ani, acest drum e bătătorit de pantofii a zeci de mii de pelerini anual. Anul trecut, conform statisticilor, au fost în jur de 200.000 de pelerini de pe tot globul pământesc. Drumul duce spre orașul din nord-vestul Spaniei, denumit Santiago de Compostela, în inima căruia tronează catedrala catolică a Sfântului Iacob, aceasta din urmă fiind oarecum și punctul de final al pelerinajului. Cu toate că pare a fi la prima vedere un pelerinaj religios, destinat prioritar catolicilor, și închinat Sfântului Iacob, diversitatea celor care fac acest drum în zilele noastre e din punct de vedere istoric, amuzantă. Pelerinii din secolul 21 se adună pe El Camino de Santiago din toate colțurile lumii și de foarte multe ori nu sunt religioși sau practică alte religii decât cea catolică. Ba chiar, există nenumărate cărți și statistici, ce descriu motivele celor care vin să parcurgă drumul ce duce spre ”capătul lumii”. Pâna la urmă, asta e cea mai misterioasă parte a acestui drum, căci prima întrebare între pelerini de cele mai multe ori e – “de ce ești aici”, înainte chiar de “cum te cheamă”. :) În traducere liberă, El Camino de Santiago – înseamnă Drumul lui Iacob, un drum pe care se presupune că ar fi mers Apostolul Iacob, încercând să ajungă la Capătul Lumii, predicând Învățătura lui Hristos.

 

camino hartaToate drumurile duc la …

nu, de această dată nu la Roma, ci la Santiago de Compotela. :) Există mai multe rute de pelerinaj spre Santiago de Compostela. Voi enumera o mare parte dintre ele:

Camino Frances – cel mai popular drum de pelerinaj din toate timpurile – cu punctul de pornire St. Jean Pied de Port (Franța), și traversarea Spaniei prin orașele Pamplona, Longrono, Burgos, Leon, Saaria –  cu un total de 781 km

Camino del Norte –  cu pornire în Irun și traversarea Spaniei de-a lungul coastei maritime, prin orașele Bilbao, Santander, Gijon, Ribadeo și un total de 830 km

Camino de Madrid – cu pornire în capitala Spaniei și traversarea orașelor Segovia, Medina, Sahagun, Leon – cu un total de 676 km (320 km separat, apoi continuă pe ruta Camino Frances de la Sahagun)

Camino Portugues – cu pornire la Lisabona (Portugalia) și trecere prin Santarem, Coimbra, Porto, Ponte de Lima și Pontevedra – cu un total de 615 km

Camino Via de la Plata – cu pornire în Sevilla și trecere prin Merida, Caceres, Salamanca, Zamora, Verin – cu un total de 1000 km

Mai există câteva rute mici renumite cum ar fi Camino Finisterre (87 km), Camino Ingles (114km), Camino Primitivo (320km) etc

 Puțină Istorie…

Din păcate istoria acestui drum e oarecum neclară, dat fiind faptul că sursele istorice provin din manuscrisele religioase, iar acestea întotdeauna au avut tendința să modifice realitatea după cum era nevoie… Cu toate acestea, se știe de exemplu, că drumul acesta e mai vechi decât religia creștină, fiind extrem de popular și în vremurile antice, mai ales pentru celții druizi. Se spune, că exista un ritual special al druizilor, în care aceștia traversau toată coasta de nord a Spaniei, pâna la memorabilul – Finis Terrae (în traducere Capătul Lumii, dat fiind faptul că în acele vremuri se credea că pământul e plat), unde își ardeau o parte din lucrurile personale, eradicându-și astfel greșelile trecutului și construindu-și un nou început de la zero. Există legende multiple vizavi de acest ritual, cine e curios poate căuta în continuare pe Google si Wiki :) Pe de altă parte, istoricii spun că ăsta a fost unul dintre cele mai importante drumuri comerciale ale romanilor.

Legendele religioase spun că după crucificarea lui Hristos, in anii 40 E.N. , Apostolul Iacob, a ajuns pe coasta Spaniei, încercând să racoleze druizii la religia creștină. Legendele cu Sfântul Iacob sunt nenumărate, însă cea mai populară e aceea, în care se spune că, după ce Sfântul Iacob a fost decapitat la Ierusalim, discipolii săi din Finisterre și-au dorit să-l aducă în locurile unde Iacob și-a lăsat amprenta creștină, dar l-au pierdut dupa un incident în apele mării. Cu toate acestea, mai târziu, corpul Sfântului Iacob și-a făcut apariția la mal, învelit integral în scoici albe – de unde și simbolul pelerinajului – scoica albă.

În perioada medievală, Imperiul Roman în Spania se desființează, iar regiunea e cotropită mai întâi de barbari, apoi revine Imperiului Musulman Maur. Când a început Expansiunea Musulmana, conflictele interne dintre musulmani (mauri) creează o breșă, iar Carol cel Mare fiind invitat ca aliat de una dintre părți, decide să traverseze Perineii și reușește să cucerească o mare parte din regiune, trădându-și aliatul musulman. La întoarcere însă, e atacat de basci și are loc glorioasa Bătălie de la Roncesvalles, în frunte cu vestitul personaj Roland, care a născut legende și ode – printre care una dintre cele mai vechi opere franceze, cunoscută drept Cântecul lui Roland. (Dacă faptele istorice nu sunt corecte, vă rog să mă corectați, inspirația principală fiind Wikipedia, care pe ici colo se contrazice :) ) Apropo, mai târziu, bătălia a devenit o odă a luptei dintre creștini și musulmani. 
Legenda Sfântului Iacob reapare în anii 800 E.N., când Sfântul ajută la câștigarea unor bătălii din zonă învingând musulmanii în favoarea creștinilor, astfel în anii 900-1000 E.N. devine patronul protector al Spaniei fiind astfel și până în zilele noastre.  Iar primele scrieri închinate pelerinajului spre Santiago, apar în aceeși perioadă, când Alfonso VI declară celor care fac pelerinajul spre Santiago – păcatele iertate. În 1075, Alfons VI începe construcțiile la Catedrala Santiago de Compostela, unde se păstrează rămășițele Sfântului Iacob și care devine capătul de pelerinaj pentru toți pelerinii creștini. 

Sfântul Iacob, zdrobitoul maurilor, unul dintre cei mai viteji sfinți și cavaleri pe care i-a avut lumea vreodata… a fost dăruit de Dumnezeu Spaniei, ca patron și protector al cesteia – CervantesDon Quijote de la Mancha

[Apropo de acest citat, cunoscând acum detaliile pelerinajelor din Spania, vestitele caractere ale lui Cervantes au căpătat în viziunea mea mai mult sens și mult mai multă culoare.]
În timpul secolelor 12-14, Santiago capătă un renume mondial, eclipsând drumurile de pelerinaj spre Roma și Ierusalim. Unul dintre cei mai mari promotori al acestui drum devine Papa Calixtus II, care introduce privilegiile Anilor Sfinti (ani în care dacă faci pelerinajul, toate păcatele sunt iertate). În această perioadă, face întreg pelerinajul – preotul francez Aymeric Picaud – scriitorul primului ghid pelerin pentru Camino de Santiago – celebrul Codex Calixtinus
Succesul mare al acestui pelerinaj, atrage în secolul 12 ordinul Cavalerilor Templieri, care protejau pelerinii pe tot parcursul drumului. Influiența cavalerilor devine atât de puternică, încât Papa Gregory și Regele Filip al Franței, decid să-i nimicească, iar astfel apare conceptul de ghinion despre Vinerea, 13. Unul dintre cele mai faimoase castele ale Templierilor se află pe drumul de pelerinaj, la Ponferrada
La începutul anilor 1900, renumele pelerinajului a început să scadă și drumul a intrat complet în umbră spre 1980. Din câte am citit, erau ani în care numărul de pelerini nu depășeau 10 persoane pe parcursul unui întreg an. Mai mult de atât, pe o parte din traseu s-au construit drumuri naționale și autostrăzi, distrugând semnele străvechi de orientare a pelerinilor. 
În anul 1986, Paulo Coehlo face pelerinajul, motiv pentru care găsește inspirația de a scrie o carte – Jurnalul unui Mag, iar în următorul an publică și Alchimistul. Celebritatea autorului ajută la răspândirea rapidă a informațiilor despre pelerinaj și readuce în atenție vechiul drum spre Capătul Lumii. În 1987, Drumul lui Iacob a fost declarat Patrimoniu Mondial UNESCO. În anul 2000 apare și cartea actriței Shirley MacLaine – Camino, Un Drum al Spiritului, contribuind și ea la creșterea numărului mare de pelerini pe acest drum de pelerinaj. 

 Simboluri

piatra cu semn santiagoSimbolul principal al Drumulului este Scoica Albă. Legenda religioasă menționează că Sfântul Iacob a fost găsit în apele mării învelit în scoici, după cum am relatat mai sus. E posibil însă, ca simbolul să preceadă legendele creștine, pentru că un drum ce duce spre Capătul Lumii și se termină la marginea oceanului, ar fi avut, cred, ca simbol o scoică  – adică un simbol al apei. Astfel bănui, că simbolul vine mai degrabă de la celți, creștinii preluându-l și transmițându-l în continuare :) Pe de altă parte, scoica simbolizează studii și înțelepciune (conform Feng Shui New Age), iar drumul acesta a fost și este în continuare, un drum inițiatic – un drum care aduce cu sine lecții de viață și prin ele înțelepciunea vieții.

sfantul iacob cu toaigUn alt simbol al drumului este Tărtăcuța, de cele mai multe ori, agățată de toiag. Mă amuză coincidența acestor simboluri, pe care le-am studiat la Feng Shui New Age și care se suprapun în cazul de față, pe o zonă geografică atât de departe de China. :) Mai ales că unul dintre Înțelepții aducători de noroc – personaj simbolic de bunur augur în simbolistica chineză – poartă un astfel de toiag, precum poartă Sfântul Iacob în unele dintre statuile și picturile regăsite pe drum.

Se presupune că tărtăcuța era utilizată ca vas de păstrare pentru bautură de-a lungul drumului (apă sau vin). În China și în alte zone ale lumii, tărtăcuța era utilizată pentru păstrarea ierburilor de leac. Oricum ar fi, tărtăcuța în sine e un simbol universal al drumeției, dat fiind faptul că e ușoara și poate fi utilizată ca recipient. În China antică, tărtăcuța nu era doar un simbol al drumeției, dar și al sănățății, fiind utilizată și astăzi pe scară largă de către adepții Feng Shui New Age, în dormitoare sau în casă, ca simbol de bun augur aducător de sănătate.

 

sun-santiago-sign

Nu în ultimul rând, un simbol puternic și tot mai actual, al acestui pelerinaj, este simbolul soarelui. De fapt este un soare, pe forma unei scoici, o combinație dintre cele două. E de la sine înțeles, de ce soarele a devenit un simbol atât de popular de-a lungul timpului, pentru că tot mai mulți urmăresc vechea idee, de a merge nu doar pâna la Santiago de Compostela, ci de a ajunge la Capătul Lumii  – adică la Finisterre și de a întâmpina glorioși asfințitul soarelui, ca simbol de realizare și de finalizare a unei provocări uriașe, fiecare lepădându-se de vechile obiceiuri și prejudecăți, îmbrățișând cu candoare noua viață, noua gândire – provenită din înțelepciunea acumulată pe drum. :) Simbolul mai înseamnă și – mai multe drumuri care se unesc într-un singur punct – Santiago de Compostela.

 

santiago scoica si cruce

 

Simbolul Crucii Roșii este simbolul Templierilor Ordinului Santiago, un simbol alcătuit dintr-o sabie si trei Fleur de Lys – care reprezentau protejarea pelerinilor și ”onoare fără pată”. [Sau două Fleur de Lys pe părți și o scoică pe centru.]

 

 

 

 

 

 

calea lactee

O altă enigmă simbolică a acestui drum este – Calea Lactee – față de care drumul El Camino de Santiago se presupune a fi fost gândit să parcurgă paralel galaxiei noastre, celții urmărind Calea Lactee spre Capătul Lumii.

De la această idee pornește, cred, și denumirea de Santiago de Compostela, contrar legendelor creștine, iar Compostela provine de la ”Compo” și ”Stelae” – care în traducere înseamnă câmp de stele.

[Imaginea de mai sus este fotografiată în Navarra, nu departe de partea de început a pelerinajului – pentru a vedea detalii despre poză – accesați aici.]

 

 

 

compostela_santiago

 

Compostela

Este, pe de altă parte, un document pe care pelerinii îl primesc în semn de realizare și care e oferit de către Catedrala din Santiago de Compostela, scris în limba latină, pentru cei care au parcurs cel puțin 100 km pe jos sau cel puțin 200 km pe bicicletă. Compostela e oferit pe baza pașaportului de pelerin ștampilat personal de către fiecare pelerin în parte, în toate localitățile prin care a trecut, fiind dovada per se a drumului efectuat.